Ali-Baba, firfiricii şi Talciocul

27 martie 2010

Ali-Baba, firfiricii şi Talciocul

Într-o mulţime de romane şi nuvele din jurul lui 1900 se tot pomenesc firfiricii. M-am tot intrebat cum arată, dar nu ştia nimeni şi nici nu am găsit vreo reproducere. După 1989 s-a înfiinţat şi în cartierul Pantelimon al mândrei noastre Capitale acea instituţie de cultură numită Târgul de vechituri. O lume mai pestriţă nu am văzut nicăieri. Dacă te duceai cu buzunarele cusute şi cu niscai hârtie igienică prin cele mai accesibile te puteai bucura atât de grămezile de obiecte care de care mai eteroclite, de la papuci noi-nouţi la izmene aproape noi, pe incercate cum spuneau vânzătorii, la candelabre pe care nu ştiai cum le-au putut aduce, la monede, timbre, tablouri de iluştri necunoscuţi, dar totusi printre ele … şi printre toate aceste bunătaţi ce-ţi desfătau ochiul avid de artefacte, se mişcau cu o delicateţe de tanc pe poante, marii nostri critici de arta, destul de jenaţi pe de o parte sa fie văzuţi în asemenea loc dar nerezistând tentaţiilor. Cine venea devreme rege era şi mulţumit pleca. Cum nici măcar o zecime din vânzători nu prindeau tarabe, tarabe rămase de la piaţa de legume de două ori inaugurată de dl general Onţanu carele mai este şi acum primare, trebuia să te apleci şi să te ridici de sute de ori pentru a admira obiecte pe care nici nu le văzuseşi până acum, dar nici că-ţi trebuiau. Ce sală de forţă să-ţi mai trebuiască … Şi dacă voiai ceva, ca să fie toată lumea mulţumită, începea o tocmeală ca în Turcia dom’le. Iar preţurile erau ca la Talcioc, mai mult ca să fie. Odată l-am intrebat pe unul din vânzătorii cu care ajunsesem să mă cunosc mai bine, dacă renteaza afacerea. Cum să nu – s-a grăbit el – păi plec de acasă, scap de nevastă şi dacă îmi scot biletele de tramvai şi două beri, ce poate să fie mai bine?
Şi asa bre, că veni vorba de Turcia, mă pricopsii odată cu câteva, altădată cu alte câteva, altădată cu alte câteva monede micuţe, micuţe şi subţirele, subţirele de ţi se înnodau ochii în ele. Ăştia or fi firfiricii? Poate că ăştia, poate ca nu ăştia. Nici nu contează, zău. Şi după ce faceam piaţa mă duceam până la podul spre Dobroiesti şi număram raţele, gâştele şi cele două lebede cu trei, doi, unul şi până la urmă cu nici un pui. Noroc cu don general care a desfiinţat Talciocul şi ne-a văduvit pe toti pantelimonezii de o distracţie aproape culturală. Acum prin acele locuri mişună câini abandonaţi după ce n-au avut norocul să câstige la lupte. Şi mai este şi un asezământ de noapte pentru cei care n-au avut noroc în viaţă. Până l-or desfiinţa şi pe ăsta.

firfirici1